Pandemia cauzată de SARS-CoV-2 a forțat autoritățile române să pună în aplicare directiva cu doi ani înainte de termen, implementând aproape în totalitate prevederile directivei pentru a asigura un echilibru între viața profesională și cea privată. În acest fel, părinții vor putea avea un program de lucru flexibil și vor lipsi atunci când familia este bolnavă sau în caz de urgență. Aceasta este o soluție legală cu normă întreagă, nu doar un răspuns pe termen scurt.
Directiva a intrat în vigoare la 1 august 2019, iar atitudinea angajatului de a oferi un program de lucru flexibil este considerată un beneficiu suplimentar, care poate sau nu poate fi acordat la semnarea contractului.
În prezent, datorită forței situației și a constrângerilor legale, angajatorii sunt obligați să ia în considerare cerințele părinților care lucrează și să formuleze un program flexibil. Legislația europeană prevede că „lucrătorii cu copii sub vârsta de opt ani sau cu îngrijitori au dreptul să solicite angajatorilor lor metode de lucru flexibile”. Legislația noastră extinde această prevedere pentru a limita vârsta copiilor beneficiarilor la vârsta sub 12 ani, o măsură de protecție care era de neimaginat înainte de pandemia COVID-19.
În doar un an, România a evoluat de la o structură de lucru la distanță pentru funcții precum doar angajații desemnați să utilizeze tehnologia informației și comunicațiilor pentru a-și îndeplini atribuțiile și funcțiile menționate explicit în contractele de muncă legate de planuri de muncă inegale, la munca la distanță în diverse domenii.
Muncă, indiferent dacă angajatorul folosește termenul.
Din motive familiale, aceeași directivă privind echilibrul dintre viața privată și viața profesională pune în discuție și concediul. În acest caz, concediul de paternitate este un concediu de paternitate și ar trebui acordat tatălui timp de 10 zile de la data nașterii copilului. Cu toate acestea, legislația noastră conține deja următoarele reglementări: Legea privind concediul de paternitate (210/1999) prevede acest lucru, însă pentru deținătorii de certificate ale căror părinți au absolvit cursurile parentale, tatălui i se acordă doar cinci zile lucrătoare de concediu plătit, în plus față de 10 zile de concediu plătit. fals. Potrivit publicatiei online, zilele lucrătoare pentru concediul de paternitate sunt. În același timp, directiva stabilește dreptul individual de a obține patru luni de concediu pentru creșterea copilului, dintre care două luni nu pot fi transferate între părinți și două luni nu pot fi transferate între părinți. Determinat de state. stare.
Legislația română conține deja dispoziții mai favorabile în acest sens, care prevede că perioada maximă a concediului pentru creșterea copilului este de 2 ani, iar pentru copiii cu dizabilități este de 3 ani.
Dispozițiile care nu au fost încă traduse în legislația noastră sunt legate de concediul pentru îngrijitor, care se referă la persoanele care oferă îngrijire personală sau sprijin rudelor sau aceleiași familii. În această împrejurare, până în 2020, angajații care au grijă de rude cu probleme medicale grave se vor putea bucura de 5 zile lucrătoare de vacanță plătită în fiecare an. România va putea utiliza alte referințe atunci când va converti acest drept în legislație locală și va introduce mai multe condiții pentru exercitarea acestui drept.
Pandemia cauzată de SARS-CoV-2 a forțat autoritățile române să pună în aplicare directiva cu doi ani înainte de termen, implementând aproape în totalitate prevederile directivei pentru a asigura un echilibru între viața profesională și cea privată. În acest fel, părinții vor putea avea un program de lucru flexibil și vor lipsi atunci când familia este bolnavă sau în caz de urgență. Aceasta este o soluție legală cu normă întreagă, nu doar un răspuns pe termen scurt.
Directiva a intrat în vigoare la 1 august 2019, iar atitudinea angajatului de a oferi un program de lucru flexibil este considerată un beneficiu suplimentar, care poate sau nu poate fi acordat la semnarea contractului.
În prezent, datorită forței situației și a constrângerilor legale, angajatorii sunt obligați să ia în considerare cerințele părinților care lucrează și să formuleze un program flexibil. Legislația europeană prevede că „lucrătorii cu copii sub vârsta de opt ani sau cu îngrijitori au dreptul să solicite angajatorilor lor metode de lucru flexibile”. Legislația noastră extinde această prevedere pentru a limita vârsta copiilor beneficiarilor la vârsta sub 12 ani, o măsură de protecție care era de neimaginat înainte de pandemia COVID-19.
În doar un an, România a evoluat de la o structură de lucru la distanță pentru funcții precum doar angajații desemnați să utilizeze tehnologia informației și comunicațiilor pentru a-și îndeplini atribuțiile și funcțiile menționate explicit în contractele de muncă legate de planuri de muncă inegale, la munca la distanță în diverse domenii.
Muncă, indiferent dacă angajatorul folosește termenul.
Din motive familiale, aceeași directivă privind echilibrul dintre viața privată și viața profesională pune în discuție și concediul. În acest caz, concediul de paternitate este un concediu de paternitate și ar trebui acordat tatălui timp de 10 zile de la data nașterii copilului. Cu toate acestea, legislația noastră conține deja următoarele reglementări: Legea privind concediul de paternitate (210/1999) prevede acest lucru, însă pentru deținătorii de certificate ale căror părinți au absolvit cursurile parentale, tatălui i se acordă doar cinci zile lucrătoare de concediu plătit, în plus față de 10 zile de concediu plătit. fals. Potrivit publicatiei online, zilele lucrătoare pentru concediul de paternitate sunt. În același timp, directiva stabilește dreptul individual de a obține patru luni de concediu pentru creșterea copilului, dintre care două luni nu pot fi transferate între părinți și două luni nu pot fi transferate între părinți. Determinat de state. stare.
Legislația română conține deja dispoziții mai favorabile în acest sens, care prevede că perioada maximă a concediului pentru creșterea copilului este de 2 ani, iar pentru copiii cu dizabilități este de 3 ani.
Dispozițiile care nu au fost încă traduse în legislația noastră sunt legate de concediul pentru îngrijitor, care se referă la persoanele care oferă îngrijire personală sau sprijin rudelor sau aceleiași familii. În această împrejurare, până în 2020, angajații care au grijă de rude cu probleme medicale grave se vor putea bucura de 5 zile lucrătoare de vacanță plătită în fiecare an. România va putea utiliza alte referințe atunci când va converti acest drept în legislație locală și va introduce mai multe condiții pentru exercitarea acestui drept.