În contextul actual, munca la domiciliu a devenit o opțiune ideală pentru protecția noastră și a celor din jur. Și chiar dacă multe instituții le oferă angajaților posibilitatea de a lucra la birou, aceștia din urmă preferă să muncească în confortul propriei locuințe.
Cum, în ultima perioadă, munca la domiciliu a devenit rutină pentru mulți dintre noi, se caută tot mai mult locuri de muncă de acasă. Dar există un concept foarte popular în străinătate care la noi abia prinde firav rădăcini. Este vorba despre voluntariat. Și este o oportunitate pentru oricine, indiferent de vârstă. Dar reprezintă o rampă de lansare în special pentru cei aflați la început de drum.
Și tu poți fi voluntar!
Devino voluntar pentru copiii din centrele de plasament și poți deveni un adevărat erou. Programul educațional Ajungem MARI a demarat o nouă campanie de înscrieri pentru voluntari care să le fie alături copiilor din centrele de plasament, apartamentele și căsuțele de tip familial. Doritorii, care vor face activități online alături de tineri timp de șapte luni. Ajungem MARI, desfășurat de Asociația Lindenfeld, este singurul program național care susține pe termen lung educația copiilor și tinerilor instituționalizați și din medii defavorizate pentru a ajunge adulți fericiți, încrezători, responsabili și independenți. În prezent, în București și în cele 23 de județe, 2.500 de copii și tineri instituționalizați sau din familii defavorizate se bucură de educație interactivă și experiențe de formare cu sprijinul a 1.400 de voluntari alături de care lucrează săptămânal.
„Voluntarii îi ajută pe copii și pe tineri pe termen lung, îi întâlnesc în centre, învață împreună, dar le pot deveni sprijin până se angajează și își formează familiile lor. Pentru acest sprijin e nevoie de implicarea adulților cu experiență de viață, care îi pot ghida pe tineri”, a declarat Iarina Taban, fondatorul Programului Educațional Ajungem MARI.
Ai un scop nobil
Scopul voluntarului este să fie mentor, model, să îi ajute pe copii să descopere lumea, să prindă încredere în propriile forțe, să devină independenți și responsabili. Activitățile pe care le vor desfășura voluntarii sunt ședințe de pregătire/ remediere școlară (română, matematică, engleză, franceză, informatică, fizică), ateliere creative (muzică, dans, fotografie, arte plastice), ateliere de siguranță online, educație pentru sănătate, educație civică, TIC, educație financiară și antreprenorială, pe baza suporturilor de curs din program. Înscrierea se face prin completarea unui formular online pe website-ul www.ajungemmari.ro la secțiunea Devino Voluntar, unde se găsesc și toate detaliile despre program. Urmeaza trainingul inițial obligatoriu și o testare psihologică. Voluntarii vor fi repartizați la centre în funcție de programul lor, disponibilitate și ce vor să lucreze.
Poți lucra și de acasă
În funcție de recomandările autorităților, în unele județe conducerea centrelor le va permite voluntarilor să participe fizic la activități cu copiii sau la ieșiri și excursii în afara centrelor. Iar acolo unde nu se poate merge fizic, voluntarii vor susține activități online pentru copii. Voluntarii trebuie să aibă minim 16 ani, fără limită superioară de vârstă, iar un modul durează opt luni. Programul se desfășoară în București, Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Botoșani, Brașov, Buzău, Constanța, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Galați, Hunedoara, Gorj, Iași, Ilfov, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiș, Vrancea. Pentru extinderea în noi județe este necesară implicarea coordonatorilor locali voluntari.
Povestea unei vieți schimbate
Iuliana Baciu-Ersen, din Râmnicu Sărat, Buzău, este cadru militar în rezervă. Are 57 de ani, iar de trei ani este voluntar în programul Ajungem MARI. A povestit cum a devenit voluntară și cum a schimbat-o pe ea această experiență.
În ziua în care a împlinit 40 de ani, a primit rezultatul unei analize. Erau vești proaste. atunci a fost momentul când a realizat că e posibil să nu mai aibă timp să facă ceea ce visa, lucruri pe care le tot amâna. După un an de chimioterapie, boala a dispărut, așa că a desenat în minte lista de dorințe pentru sufletul ei.
„De atunci am aniversat fiecare an trecut cu câte o dorință împlinită: am sărit cu parașuta, am călătorit, am luat permisul pentru motocicletă, am călărit. Aveam copii, construisem o casă, plantasem un pom, mai lipsea să fac ceva care să conteze în viața cuiva. Așa am ajuns să fac voluntariat. Prima experiență a fost prin prietenii mei, motocicliștii de la o organizație umanitară, alături de care am turnat fundațiile a 40 de case, în Bacău. Câteva săptămâni la rând îmi venea să cânt și să dansez tot timpul. Adormeam și mă trezeam cu o stare de bine cu așa de mare intensitate pe care niciuna din dorințele împlinite nu mi le-a dat. Atunci am simțit nevoia să fac ceva pe termen lung și nu doar câteva zile pe an. În scurt timp a apărut o campanie de recrutare pentru voluntari Ajungem MARI și am aplicat grație încurajărilor copiilor mei. Când am fost la interviu și am văzut mulți studenți, mă gândeam că nu mă acceptă pentru că eram mai în vârstă decât ei. Dar le-am spus intervievatorilor că o să fac cum am făcut cu copiii mei de acasă și mi-am câștigat locul.”, povestește Iuliana Baciu-Ersen.
Copiii au nevoie de adulți responsabili
Direcția de protecție a copilului găzduiește copii aflați în dificultate în căsuțe în care sunt băieți și fete de mai multe vârste. Fiecare căsuță are educatori de zi și de noapte – nu rămân singuri niciodată – și bucătar, iar o asistentă medicală poate interveni în caz de nevoie. Copiilor nu le lipsește nimic material – primesc îmbrăcăminte și chiar și bani. Dar ei au alte nevoi, pe acestea încearcă voluntarii din programul Ajungem MARI, să le acopere. Au nevoie de sprijin, de îndrumare. Iar spusele Iulianei Baciu-Ersen confirmă:
„În prima zi ca voluntar am avut emoții mai ceva ca în prima zi de școală. Când am ajuns în căsuță, teama mea cea mai mare era că, din dorința de a le face bine, să nu fac ceva greșit. Nu eram sigură pe mine, nu știam dacă e bine pentru ei. Dar nu am fost niciodată singură. Am avut mereu suportul colegilor voluntari, care au împărtășit din experiențele lor la întâlnirile lunare, a membrilor programului sau a specialiștilor cu care am făcut traininguri. Psihologul programului ne învăța cum să gestionăm problemele emoționale ale copiilor, un expert ne-a explicat cum să identificăm cazuri în care o fată ar putea fi în pericol de a cădea victimă traficului de persoane, la începutul pandemiei un jurnalist ne-a făcut un training despre siguranța online.
Și copiii participă la tot felul de cursuri și activități. De exemplu, în pandemie au avut mare succes cursurile online de dezvoltare personală prin teatru și cel de canto. Câteva asistente au susținut un curs de educație sanitară, eu i-am învățat despre securitatea online și noțiuni de educație financiară. Am fost și la piscină acum două săptămâni cu ei, iar pentru weekend am făcut rost de invitații la teatru și la film. Am mai făcut și excursii, acum încercăm una ori la București, ori la Brașov.
De trei ani, lunea, la ora 16, eu sunt la căsuță și ei sunt pe geam, mă așteaptă. În trei ani au crescut copiii, dar simt că am crescut și eu. Am învățat cu ei lucruri noi, am participat la cursuri ca să pot ține pasul cu ei, a trebuit să citesc mai mult și să mă documentez ca să le pot răspunde la întrebări. Am cunoscut oameni noi, deschiși la minte, tineri care mi-au dat încredere în mine. Am văzut că e loc pentru fiecare, orice mână de ajutor e bine venită, orice abilitate își poate găsi utilitatea. La 17 ani după ce am deschis lista de dorințe, acum trec pe ea planuri pentru copii, la ce cursuri îi înscriu, cine are nevoie de pregătire, unde mergem în vacanță. Emoția întâlnirii cu copiii încălzește inima oricui. Orice pas făcut alături de un copil înseamnă un viitor adult echilibrat, încrezător în el și în cei din jur, lucru de care ei au mare nevoie. Cu cât mai mulți voluntari, cu atât mai mulți astfel de adulți.”
În contextul actual, munca la domiciliu a devenit o opțiune ideală pentru protecția noastră și a celor din jur. Și chiar dacă multe instituții le oferă angajaților posibilitatea de a lucra la birou, aceștia din urmă preferă să muncească în confortul propriei locuințe.
În contextul actual, munca la domiciliu a devenit o opțiune ideală pentru protecția noastră și a celor din jur. Și chiar dacă multe instituții le oferă angajaților posibilitatea de a lucra la birou, aceștia din urmă preferă să muncească în confortul propriei locuințe.Cum, în ultima perioadă, munca la domiciliu a devenit rutină pentru mulți dintre noi, se caută tot mai mult locuri de muncă de acasă. Dar există un concept foarte popular în străinătate care la noi abia prinde firav rădăcini. Este vorba despre voluntariat. Și este o oportunitate pentru oricine, indiferent de vârstă. Dar reprezintă o rampă de lansare în special pentru cei aflați la început de drum.
Și tu poți fi voluntar!
Devino voluntar pentru copiii din centrele de plasament și poți deveni un adevărat erou. Programul educațional Ajungem MARI a demarat o nouă campanie de înscrieri pentru voluntari care să le fie alături copiilor din centrele de plasament, apartamentele și căsuțele de tip familial. Doritorii, care vor face activități online alături de tineri timp de șapte luni. Ajungem MARI, desfășurat de Asociația Lindenfeld, este singurul program național care susține pe termen lung educația copiilor și tinerilor instituționalizați și din medii defavorizate pentru a ajunge adulți fericiți, încrezători, responsabili și independenți. În prezent, în București și în cele 23 de județe, 2.500 de copii și tineri instituționalizați sau din familii defavorizate se bucură de educație interactivă și experiențe de formare cu sprijinul a 1.400 de voluntari alături de care lucrează săptămânal.
„Voluntarii îi ajută pe copii și pe tineri pe termen lung, îi întâlnesc în centre, învață împreună, dar le pot deveni sprijin până se angajează și își formează familiile lor. Pentru acest sprijin e nevoie de implicarea adulților cu experiență de viață, care îi pot ghida pe tineri”, a declarat Iarina Taban, fondatorul Programului Educațional Ajungem MARI.
Ai un scop nobil
Scopul voluntarului este să fie mentor, model, să îi ajute pe copii să descopere lumea, să prindă încredere în propriile forțe, să devină independenți și responsabili. Activitățile pe care le vor desfășura voluntarii sunt ședințe de pregătire/ remediere școlară (română, matematică, engleză, franceză, informatică, fizică), ateliere creative (muzică, dans, fotografie, arte plastice), ateliere de siguranță online, educație pentru sănătate, educație civică, TIC, educație financiară și antreprenorială, pe baza suporturilor de curs din program. Înscrierea se face prin completarea unui formular online pe website-ul www.ajungemmari.ro la secțiunea Devino Voluntar, unde se găsesc și toate detaliile despre program. Urmeaza trainingul inițial obligatoriu și o testare psihologică. Voluntarii vor fi repartizați la centre în funcție de programul lor, disponibilitate și ce vor să lucreze.
Poți lucra și de acasă
În funcție de recomandările autorităților, în unele județe conducerea centrelor le va permite voluntarilor să participe fizic la activități cu copiii sau la ieșiri și excursii în afara centrelor. Iar acolo unde nu se poate merge fizic, voluntarii vor susține activități online pentru copii. Voluntarii trebuie să aibă minim 16 ani, fără limită superioară de vârstă, iar un modul durează opt luni. Programul se desfășoară în București, Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Botoșani, Brașov, Buzău, Constanța, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Galați, Hunedoara, Gorj, Iași, Ilfov, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiș, Vrancea. Pentru extinderea în noi județe este necesară implicarea coordonatorilor locali voluntari.
Povestea unei vieți schimbate
Iuliana Baciu-Ersen, din Râmnicu Sărat, Buzău, este cadru militar în rezervă. Are 57 de ani, iar de trei ani este voluntar în programul Ajungem MARI. A povestit cum a devenit voluntară și cum a schimbat-o pe ea această experiență.
În ziua în care a împlinit 40 de ani, a primit rezultatul unei analize. Erau vești proaste. atunci a fost momentul când a realizat că e posibil să nu mai aibă timp să facă ceea ce visa, lucruri pe care le tot amâna. După un an de chimioterapie, boala a dispărut, așa că a desenat în minte lista de dorințe pentru sufletul ei.
„De atunci am aniversat fiecare an trecut cu câte o dorință împlinită: am sărit cu parașuta, am călătorit, am luat permisul pentru motocicletă, am călărit. Aveam copii, construisem o casă, plantasem un pom, mai lipsea să fac ceva care să conteze în viața cuiva. Așa am ajuns să fac voluntariat. Prima experiență a fost prin prietenii mei, motocicliștii de la o organizație umanitară, alături de care am turnat fundațiile a 40 de case, în Bacău. Câteva săptămâni la rând îmi venea să cânt și să dansez tot timpul. Adormeam și mă trezeam cu o stare de bine cu așa de mare intensitate pe care niciuna din dorințele împlinite nu mi le-a dat. Atunci am simțit nevoia să fac ceva pe termen lung și nu doar câteva zile pe an. În scurt timp a apărut o campanie de recrutare pentru voluntari Ajungem MARI și am aplicat grație încurajărilor copiilor mei. Când am fost la interviu și am văzut mulți studenți, mă gândeam că nu mă acceptă pentru că eram mai în vârstă decât ei. Dar le-am spus intervievatorilor că o să fac cum am făcut cu copiii mei de acasă și mi-am câștigat locul.”, povestește Iuliana Baciu-Ersen.
Copiii au nevoie de adulți responsabili
Direcția de protecție a copilului găzduiește copii aflați în dificultate în căsuțe în care sunt băieți și fete de mai multe vârste. Fiecare căsuță are educatori de zi și de noapte – nu rămân singuri niciodată – și bucătar, iar o asistentă medicală poate interveni în caz de nevoie. Copiilor nu le lipsește nimic material – primesc îmbrăcăminte și chiar și bani. Dar ei au alte nevoi, pe acestea încearcă voluntarii din programul Ajungem MARI, să le acopere. Au nevoie de sprijin, de îndrumare. Iar spusele Iulianei Baciu-Ersen confirmă:
„În prima zi ca voluntar am avut emoții mai ceva ca în prima zi de școală. Când am ajuns în căsuță, teama mea cea mai mare era că, din dorința de a le face bine, să nu fac ceva greșit. Nu eram sigură pe mine, nu știam dacă e bine pentru ei. Dar nu am fost niciodată singură. Am avut mereu suportul colegilor voluntari, care au împărtășit din experiențele lor la întâlnirile lunare, a membrilor programului sau a specialiștilor cu care am făcut traininguri. Psihologul programului ne învăța cum să gestionăm problemele emoționale ale copiilor, un expert ne-a explicat cum să identificăm cazuri în care o fată ar putea fi în pericol de a cădea victimă traficului de persoane, la începutul pandemiei un jurnalist ne-a făcut un training despre siguranța online.
Și copiii participă la tot felul de cursuri și activități. De exemplu, în pandemie au avut mare succes cursurile online de dezvoltare personală prin teatru și cel de canto. Câteva asistente au susținut un curs de educație sanitară, eu i-am învățat despre securitatea online și noțiuni de educație financiară. Am fost și la piscină acum două săptămâni cu ei, iar pentru weekend am făcut rost de invitații la teatru și la film. Am mai făcut și excursii, acum încercăm una ori la București, ori la Brașov.
De trei ani, lunea, la ora 16, eu sunt la căsuță și ei sunt pe geam, mă așteaptă. În trei ani au crescut copiii, dar simt că am crescut și eu. Am învățat cu ei lucruri noi, am participat la cursuri ca să pot ține pasul cu ei, a trebuit să citesc mai mult și să mă documentez ca să le pot răspunde la întrebări. Am cunoscut oameni noi, deschiși la minte, tineri care mi-au dat încredere în mine. Am văzut că e loc pentru fiecare, orice mână de ajutor e bine venită, orice abilitate își poate găsi utilitatea. La 17 ani după ce am deschis lista de dorințe, acum trec pe ea planuri pentru copii, la ce cursuri îi înscriu, cine are nevoie de pregătire, unde mergem în vacanță. Emoția întâlnirii cu copiii încălzește inima oricui. Orice pas făcut alături de un copil înseamnă un viitor adult echilibrat, încrezător în el și în cei din jur, lucru de care ei au mare nevoie. Cu cât mai mulți voluntari, cu atât mai mulți astfel de adulți.”